Raiul e frumos tocmai pentru că e nu e plin de oameni. Iar dacă s-ar umple, s-ar transforma în iad. La fel e și cu Insulele din Grecia, spectaculoase și savuroase. Le poți, însă, respira pe de-a-ntregul atunci când sunt aerisite. Altfel, frumusețea lor pălește în fața valurilor de turiști.
Samothraki nu e sălbaticia întruchipată, gasești țipenie de om, dar întâlnești mai des capre după tufișuri. Este, însă, suficient de răsfirată pentru ca aerul grecesc să îți intre mult mai putenic în plămâni... și în suflet.
Pensiunile nu s-au transformat în hoteluri impunătoare, ci și-au păstrat aerul grecesc, ușile albastre, pereții albi și gardurile colorate cu flori. Drumurile goale se unduiesc frumos pe malul mării sau urcă munții în așteptarea unor priveliști pictate în culori calde și apusuri blânde. Iar la început de iulie, verdele e încă verde, măslinii nu s-au topit încă sub razele soarelui, iar căldura o simți ca o adiere.
Dacă te saturi de liniște, de plaje aproape pustii, de traseuri în munți pe care le închei la cascade răcoroase, te urci pe două roți, îți lași părul să fluture și ajungi în Chora cea pietruită cochet, cu taverne fistichii. În Chora nimic nu e mai bun decât să savureezi o prăjitură bună, făcută în casă, alături de un pahar de vin, adăpostit în carafă.
Dacă mai presari vacanța cu vibrații de mandolină și hohote de prieteni dragi, Samothraki ți se va lipi de suflet pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu