duminică, 30 iunie 2013

Wish you chocolate in the rain

Terase cu oameni dragi, care te bucura 


Carti frumoase, de citit pe iarba sau cu ploaia la geam


Lavanda si floarea-soarelui


Salata de patrunjel


Desert la Barca, musai tortul cu ciocolata si menta 


Ciocolata


Vise


duminică, 16 iunie 2013

Cheesy me

Uneori iti traiesti viata in paralel, ca si cum ai trei sau patru vieti in acelasi timp. Esti ca intr-un roman care se desfasoara pe mai multe planuri. Si aici si acolo. Partea buna e ca lucruri care te enerveaza si ti se par insurmontabile intr-o parte devin futile in cealalta. Si tot asa.

Asta te face ca in final sa iti dai seama ca lucrurile nu sunt asa cum par. O zi proasta nu se compara cu un bolnav de depresie, aflat intr-un spital din Romania, care sufera si de o boala cronica si care se uita la viata lui ca la un esec total. Sau cu o tanara aflata la inceput de viata care afla ca are o boala pe care trebuie sa o duca pana la final. Stiu, tot timpul ne gandim ca nu ni se poate intampla noua. Ca noi suntem cei norocosi, cu stea in frunte, care nu au parte de asemenea lucruri. E ca in reclamele agresive cu accidente de masina, care sunt refulate instant, pentru ca impactul este prea puternic. 

M-am tot gandit cum sa exprim asta. Am sucit-o pe toate partile si prima data nu a iesit. Mi-e greu sa spun ce inseamna aceasta schimbare, care de fapt nu e o schimbare, esti tu mai mult decat oricand. Vorbeam cu o prietena foarte draga, care a petrecut trei saptamani total rupta de ce insemna viata ei de zi cu zi, in locuri minunate. Iar cand s-a intors mi-a zis ca si-a dat seama ce e important pentru ea. Am auzit o poveste despre o experienta in India si erau cateva cuvine tare frumoase care o rezumau - "o lectie despre umilinta". O lectie despre umilinta este o lectie in care te bucuri de ce ai si iti dai seama ca ceea ce ti se pare putin pentru altii este mult. 

Cand te detasezi un pic si privesti lucrurile asa, cateva ore mai multe de munca sau cateva ore mai putine de somn, cateva drame la activ sau in curs de desfasurare nu sunt decat un pic de piper care presara viata. Nu inseamna nimic.

Eu incurajez oamenii sa se duca la psihoterapie, pentru ca tot cochetez cu acest domeniu si am vazut destul de multe vieti distruse. Dar dincolo de mersul la psihoterapie, important e sa gasesti acele lucruri care te intorc la tine. 

Mi s-a facut o caracterizare foarte interesanta recent, ca as fi ca un baraj de acumulare, fara ecluze. Suna cam tehnic, stiu, dar ideea e ca toti suntem mai mult sau mai putin asa. Pana cand revarsam. Nu e un discurs motivational, nu cred in ele, e un gand sincer pe care fiecare il are la un moment dat, dar de care uitam de foarte multe ori. Adunam in noi toate nimicurile, cand de fapt ar trebui sa le adaugam doar pe cele cu adevarat importante. O zi petrecuta altfel, trei saptamani in alta parte din lume, un proiect in care intalnesti oameni total diferiti de tine, care se dovedesc a fi mai frumosi decat ti-ai imaginat, daca scapi de ideile preconcepute...toate sunt cai prin care poti ajunge la ce e important pentru tine. Daca vrei. 

Cea mai frumosa amintire din liceu nu are legatura nici cu povestile de dragoste pastrate in hartii anonime, nici cu reusitele la olimpiade, nici cu petrecerile amuzante. A fost o simpla zi in care diriginta a venit la mine si m-a strigat. M-am uitat la ea si i-am zambit, din reflex. Mi-a spus: atat era, aveam o zi proasta si aveam nevoie de un zambet. E cea mai importanta lectie pe care am invatat-o: zambetul. Fiecare are o asemenea lectie, de care ar trebui sa isi aminteasca atunci cand i se ineaca corabiile. Nu s-a inecat nicio corabie, esti tot acolo, doar ca nu mai stii cine esti.


sâmbătă, 8 iunie 2013

Scene clasice de ploaie

"Dance with me" . Sa dansezi asa...Filmul e mediocru spre prost, nici nu-mi amintesc exact ce se intampla in el, dar merita vazut pentru dansul asta.


"Los amantes del circulo polar", impreuna cu melodia celor de la "The Cardigans", priceless.


Sa revezi scene din "Jeux D'enfants", sa iti amintesti de Paris, sa mananci un macarons:)


"Cafe de Flore" se consuma cu un pahar de vin, tot timpul...


"The dreamers" se mananca cu oua ochiuri si piper.



Sa revezi scene clasice, super cunoscute, amuzante si frumoase, ca cea din " The Graduate"


Sa iti amintesti de filme bune, alb-negru, precum "The Seventh Seal".



Si sa asculti ploaia...

joi, 6 iunie 2013

Copii frumosi, cum am fost si noi

Locurile departate, care te scot din cochilia ta, iti aduc bucurii marunte si simple, care iti dau un frumos sentiment de tu. De tu mai departe, mai altfel. Din cand in cand, ragazul de a vedea viata cu alti ochi, fara obiective, target-uri si task-uri, iti aduce o alta suflare. Mai usoara. Ca o adiere.

Impamanteniti intr-un fel static de a fi, unicul care ni se pare posibil, uitam cateodata sa vedem ca exista si alte cai in care poti sa iti duci viata. Si oamenii aceia mai departati de noi, care privesc lucrurile intr-un mod mai simplu, iti dau in final o lectie. O lectie despre viata, o lectie despre tine. Fara suferinte analizate si psihanalizate, fara lucruri spuse frumos de dragul frazei. 

Te intorci in timp, tu la 18 ani, tu cand credeai ca poti sa contruiesti orice ti-ai imaginat. Si incet-incet planurile s-au risipit sau au fost inlocuite cu altele, mai pragmatice, de oameni mari, care stiu ce vor. Le spunem altora cu mare convingere sa indrazneasca sa viseze mult, mare, dar oare noi, oamenii mari, indraznim sa ne intindem atat de departe? Ar fi frumos sa ne luam palaria de adult de pe cap din cand in cand si sa vedem ce am face altfel...

marți, 4 iunie 2013

Gatsby - happy watching you

"Marele Gatsby" este unul dintre cele mai interesante filme de dragoste pe care le-am vazut in ultima perioada. Nu numai ca povestea e frumoasa, dar filmul o reinterpreteaza intr-un mod ironic si amuzant. Nu multe filme, care au ca punct de plecare romane consistente si bine scrise, au reusit sa nu creeze dezamagire, ba chiar imi vine greu in minte unul care sa nu o fi făcut. Ma gandesc, evident, la cele nereusite: de la "Dragoste in Vremea Holerei" la "Luni de fiere" sau, mai recentul, "One day". Transformate in povesti de dragoste facile si superficiale sau in filme erotice proaste, povestile din carti isi pierd esenta. Avantajul ecranizarii de fata este, in primul rand, bugetul consistent. Desi, initial, nu am inteles de ce e facut in 3D, nefiind film de actiune cu impuscaturi, lupte si lumi paralele, in final mi-a placut acest lucru.

Ce nu e Marele Gatsby? Un film ancorat in istorie, care sa redea cu acuratete toate detaliile epocii. Dimpotriva,  te socheaza atunci cand ritmurile de jazz sunt intrerupte cu Lana Del Ray, Florence and The Machine, Gotye sau Andre 3000, care reinterpreteaza "Back to black". Iar petrecerile opulente nu iti dai seama unde si cand se desfasoara, daca sunt in palat sau  in club. Aceasta asociere, care poate parea ciudata initial, nu face decat sa "traduca" o poveste care, altfel, ar parea departata si n-ar putea sa apropie decat nostalgicii, clasicii devoratori de istorii apuse. In plus, o presara cu o oaresce ironie, creand o punte intre tine, cel de acum, si ei, cei de atunci. Aici cred eu ca sta surplusul din film, pe care unii il acuza, dar care mie mi-a placut, pentru ca ne-a lasat sa fim un pic ironici si detasati.

Nebunia si idealismul lui Gatsby, individul cu o identitate falsa care se dovedeste insa cel mai constant cu el insusi, sunt actualizate subtil. Pare despris din roman barbatul care innebuneste la gandul ca femeia pe care o iubeste ar fi putut sa se oprească vreodata din dragostea pentru el, dar ramane actuala lupta pentru putere, prestigiu si bani. Gatsby este vesnicul optimist care isi contruieste o lume imaginara, si se transpune in ea intr-un mod imposibil, pentru a se simti atotputernic. In timp ce Gatsby ramane, in esenta, un idealist, Daisy isi joaca rolul de femeie frivola pana la capat, atat de bine incat regasesti in ea frivolitatea intruchipata, inteleasa, justificata, enervanta...adevarata.  

Pe scurt, regizorul te ajuta sa zambesti, dar si sa empatizezi. Dar sa nu fie prea multa empatie... sa nu uitam ca povestitorul, catalizatorul povestii, sfarseste intr-un spital de psihiatrie. Dupa ce absoarbe ca un burete viata altora, traind practic doar prin ei, ramane secatuit, ca si cum ar trai el insusi intreaga desartaciune a lucrurilor.

Chiar daca nu ne cufundam in profunzime, avem parte de replicile deja clasice si savuroase si de frumusetea cuvintelor spuse intr-o engleza cum rar mai gasesti in filme. 

"His parents were shiftless and unsuccessful farm people--his imagination had never really accepted them as his parents at all. The truth was that Jay Gatsby of West Egg, Long Island, sprang from his Platonic conception of himself. He was a son of God... and he must be about His Father's business, the service of a vast, vulgar, and meretricious beauty. So he invented just the sort of Jay Gatsby that a seventeen year old boy would be likely to invent, and to this conception he was faithful to the end".

"I hope she'll be a fool--that's the best thing a girl can be in this world, a beautiful little fool".


"So we beat on, boats against the current, borne back ceaselessly into the past".