O mare parte din viața noastră se scurge dându-le celorlalți lecții. Visăm o victorie prin schimbare - schimbarea celuilalt. Nici măcar nu ne întrebam cu adevarat dacă, celalalt schimbându-se, am mai putea să-i fim alături.
Dar ne pierdem ușor în lupte de putere și principii. Proiectăm asupra celoralalți niste victorii pe care ar trebui să le avem cu noi. Care să nu se finalizeze, stupid, într-o schimbare de dragul schimbării sau iertării, ci într-o transformare autentică, coerentă.
Cum ar fi dacă am lucra cu noi, la noi, să transformam lucrurile care ne deranjează, ne dor, ne irită? Cum ar fi dacă am avea noi (și numai noi) puterea să hotărâm și nu am mai lăsa decizia pe seama celorlalți, cu excepția hazardului, care (tind să cred) nu e, nici măcar el, așa întâmplător cum ne place să credem.
Fericirea nu se află în exterior. Nu stă in lucrurile care ni se intamplă sau pe care le face cineva pentru noi. Iar cu asta nu prea putem să jonglăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu