Locurile departate, care te scot din cochilia ta, iti aduc bucurii marunte si simple, care iti dau un frumos sentiment de tu. De tu mai departe, mai altfel. Din cand in cand, ragazul de a vedea viata cu alti ochi, fara obiective, target-uri si task-uri, iti aduce o alta suflare. Mai usoara. Ca o adiere.
Impamanteniti intr-un fel static de a fi, unicul care ni se pare posibil, uitam cateodata sa vedem ca exista si alte cai in care poti sa iti duci viata. Si oamenii aceia mai departati de noi, care privesc lucrurile intr-un mod mai simplu, iti dau in final o lectie. O lectie despre viata, o lectie despre tine. Fara suferinte analizate si psihanalizate, fara lucruri spuse frumos de dragul frazei.
Te intorci in timp, tu la 18 ani, tu cand credeai ca poti sa contruiesti orice ti-ai imaginat. Si incet-incet planurile s-au risipit sau au fost inlocuite cu altele, mai pragmatice, de oameni mari, care stiu ce vor. Le spunem altora cu mare convingere sa indrazneasca sa viseze mult, mare, dar oare noi, oamenii mari, indraznim sa ne intindem atat de departe? Ar fi frumos sa ne luam palaria de adult de pe cap din cand in cand si sa vedem ce am face altfel...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu