sâmbătă, 5 februarie 2011

Intamplare


Ce-o fi asta cu obsesia pentru fericire...habar n-am. Cred ca e la fel cu plasmele. Daca toata lumea are, vrem si noi! Cat mai mari si cat mai multe..sa se vada pe geam pana in casa vecinului. Sa ne masuram, claaar! Numai ca eu m-am jucat doar. Eram hotarata sa castigi tu la superlative. Si asa te-ai erijat in cauza nebanuita a dragostei mele. Numai ca mie imi plac mai mult lucrurile simple...cele de care tu n-ai habar. Cum ar fi mult somn, cum ar fi o clatita uriasa, prea multe cani de vin fiert sau un telefon in miez de noapte prin care esti doar anuntat ca cineva iti doreste noapte buna. Doar o zi linistita. 

Dar atunci trebuie sa vii tu! Trebuie sa te pui de-a curmezisul! Si eu ma simt datoare sa-ti explic! Imi pui o intrebare banala si eu ma infurii! Dar bineinteles, tu te infurii si mai tare! (ti-am zis deja ca ai castigat la superlative) Si, cum sa nu, ai tot dreptul! N-am avut prezenta de spirit sa te intreb de exemplu cate calorii are ciocolata. Tocmai ce ma pregateam sa-mi cumpar una. Doar asa...ca fapt divers (tocmai ieri ce am vorbit despre asta, dar tu cum nu prea ai simtul saptamanii ai cam uitat ca ieri a fost de fapt acum vreo luna). Ar fi fost cu siguranta mai amuzant, iar tu cu siguranta mai putin ofuscat. Dar cum azi nu prea am avut chef de fericire mi s-a parut ca nu ai fost suficient de curajos sa o meriti. Din seria "poate", "daca e"... azi n-a fost sa fie. Si maine cu atat mai putin! Si, invatand de la cei mai buni de fiecare data, in curand nici eu n-o sa mai am simtul timpului. Oare ai trecut si tu pe aici?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu