Django

Cred ca trebuie sa incep prin a spune ca nu sunt fan Tarantino, ba chiar ca am digerat destul de greu galetile de vopsea rosie aruncate prin filmele lui. Prima data cand am vazut "Pulp Fiction" nu am fost nici extaziata si nici nu mi-a venit sa devorez Tarantino pe paine. L-am preferat oricand pe Almodovar si femeile lui isterice si nebune.

Am redescoperit "Pulp Fiction" prin Alex Leo Serban, spre sfarsitul unui curs, regretand ca nu m-am trezit mai devreme sa asist la tot. Am vizionat de cateva ori scena "Girl you'll be a women soon" din Pulp Fiction, de care Alex Leo Serban era absolut indragostit, si abia atunci Tarantino mi-a sugerat ca ar mai merita o sansa. Am uitat insa si am ramas in contiuare in urma cu filmele lui, dar acum le-as revedea cu alti ochi.

Si la "Django..." m-am uitat fara prea mari asteptari, dar povestea a fost interesanta si muzica, ca de obicei, buna. Realitatea reinterpretata, ironizata, este reusit redata prin povestea sclavului care se transforma in vanator de recopmense si porneste intr-o calatorie plina de peripetii al carui scop final nu este numai regasirea sotiei, ci si reinventarea sa. In ciuda faptului ca Tarantino nu are nicio legatura cu redarea istoriei, in ciuda faptului ca nu se vrea poate mai mult decat o parodie delicioasa, perspectiva sa poate fi foarte valida daca eliminam elementele distorsionate care recompun o pseudorealitate.

http://www.imdb.com/media/rm958180352/tt1853728?ref_=tt_ov_i