joi, 22 martie 2012

Sssssssssssssssssssssst

Vorbesc mult, apăsat, răstit. 

Nu mă poţi scoate din vorbele mele şi nici pe mine din ele. Dar vine o vreme când mai bine taci. Pentru că vorbele nu fugăresc timpul, nici nu-l ţin pe loc, doar îl fac să treacă. Aşa că, din cand în când, se pastrează tăcere. 

Nu se spune nimic. Nici serios, nici neserios, nici glumeţ, nici ironic. Se tace, pur şi simplu. Ca şi cum ai avea răbdare cu tine. Eşti într-un carusel care merge cu viteză şi-ţi intră prea mult aer în piept. Abia poţi respira. 

Şi se asteapta. Pentru că vremea alergatului trece, aşa cum trece şi vremea liniştii.

Sssssssssssssssssssssssssssssssssssssssst






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu