Vederi din Santorini

Tu unde mergi la apus astă-seară?...pare să fie întrebarea care domină insula albă, aşezată pe craterele unui vulcan cu toane, de care localnicii nu se sperie, însă, prea tare. Îşi fac veacul liniştiţi, cultivă struguri în viţe de vie puse la pământ de ciclade şi fac vin din stafide. Primesc turişti cu inima deschisă, construiesc vile impozante, cu piscine legate de mare de o linie fină, cât o aţă albă. Cam totul în Santorini e dulce - de la vin la roşii, vinete albe şi miere. Nimic nu pare să umbrească liniştea şi paşii molcomi ai grecilor, care îşi trăiesc zilele urmărind soarele, de la răsărit până la apus. Ei ştiu prea bine că nu e un lucru de seamă să te pui cu forţele naturii, aşa că mai bine te laşi în voia lor. Poate tocmai de aceea, chiar şi casele albe, cu uşi şi bolte albastre, perfect înşirate pe stânci, urmează liniştite culorile cerului. Aşa se cere. 

Oia este de departe cel mai vizitat loc al insulei. Construită din imagini perfecte, atât de albă încât te dor ochii, atrage un număr mare de turişti isterici, care poposesc, seară de seară, pe stânci, cu obiectivul clar de a surprinde un selfie cu apusul perfect. Cam orice loc în Oia este poza perfectă: moara, cupola, marea cu vasul...

Oia este urmată în năvala de turişti de Thira (Fira), capitala plină de magazine cochete cu bijuterii şi restaurante, care îşi garantează o privelişte de neuitat, de cele mai multe ori la superlativ. Dar de departe, cel mai minunat lucru despre Thira şi Oia este drumul care le leagă, trei ore de admirat caldera, de pe fix o fâşie de pământ. Dacă, însă, căldura te răpune şi cele trei ore ţi se par prea lungi, există şi variante prescurtate: din Fira până în Firostefani, o plimbare de doar jumătate de oră.

Santorini nu este, însă, numai despre asta. Satele micuţe, aruncate ici şi colo, au parfumul lor. În Pyrgos, fosta capitală a insulei, numărul de biserici cu bolte depăşeşte numărul de case. Liniştea e la ea acasă, iar drumurile răzleţe de aici te duc către Episkopi Gonias. Nu departe, Emporio, un alt sat pitoresc din secolul XV, te invită şi el la o plimbare. În partea de jos a insulei, Akrotiri găzduieşte un castel şi o mână de restaurante autentice, precum şi un sit arheologic vechi de peste 3.000 de ani. La câţiva paşi, găseşti o plajă roşie, cu pietre fierbinţi şi apă limpede. Iar mai încolo, un far cu un apus mai intim decât cel din Oia, o tavernă autentică şi o nouă privelişte rotundă care te lămureşte că eşti aşezat pe rămăşiţele unei erupţii vulcanice. Plajele nu sunt cele mai prietenoase, dar sunt intime şi tăcute, numai bune de ascultat valuri - pe lângă plaja roşie, Vlihada, Agiso Georgios sau Perissa.

În Santorini, ca peste tot în Grecia, graba strică treaba. Aşa că nu te grăbi pe drumul cu măgari sau prin alte locuri aclamate în ghidurile turistice. Mai bine aşază-te leneş la un iaurt cu miere şi un pahar de vin şi lasă-te purtat de vânt, până la apusul soarelui.

Grecia pe o insulă "pustie"

Raiul e frumos tocmai pentru că e nu e plin de oameni. Iar dacă s-ar umple, s-ar transforma în iad. La fel e și cu Insulele din Grecia, spectaculoase și savuroase. Le poți, însă, respira pe de-a-ntregul atunci când sunt aerisite. Altfel, frumusețea lor pălește în fața valurilor de turiști.

Samothraki nu e sălbaticia întruchipată, gasești țipenie de om, dar întâlnești mai des capre după tufișuri. Este, însă, suficient de răsfirată pentru ca aerul grecesc să îți intre mult mai putenic în plămâni... și în suflet. 

Pensiunile nu s-au transformat în hoteluri impunătoare, ci și-au păstrat aerul grecesc, ușile albastre, pereții albi și gardurile colorate cu flori. Drumurile goale se unduiesc frumos pe malul mării sau urcă munții în așteptarea unor priveliști pictate în culori calde și apusuri blânde. Iar la început de iulie, verdele e încă verde, măslinii nu s-au topit încă sub razele soarelui, iar căldura o simți ca o adiere.

Dacă te saturi de liniște, de plaje aproape pustii, de traseuri în munți pe care le închei la cascade răcoroase, te urci pe două roți, îți lași părul să fluture și ajungi în Chora cea pietruită cochet, cu taverne fistichii. În Chora nimic nu e mai bun decât să savureezi o prăjitură bună, făcută în casă, alături de un pahar de vin, adăpostit în carafă. 

Dacă mai presari vacanța cu vibrații de mandolină și hohote de prieteni dragi, Samothraki ți se va lipi de suflet pentru totdeauna.

Lefkada cea albastra

Pana in acest an am evitat o vacanta in Grecia, pentru ca nu sunt o mare amatoare de soare si asociam Grecia cu un sezlong. Am ajuns in Lefkada intamplator. Am tras-o la sorti, intr-o competitie pe ultima suta de metri, in care intrase cu Skiathos. Mi s-a parut mai putin cunoscuta, dar am aflat, apoi, ca anul acesta a devenit foarte populara. Cert e ca era destul de plina de turisti, insa nu sufocanta.

Si uite asa am aflat ca zeii si zeitele sunt un mit, dar apa albastra si spumoasa din care s-au nascut si stancile pe care se perindau chiar exista. Trecand de la metafore la fapte, am poposit in Lefkas, capitala insulei. Un orasel cochet, colorat si plin de viata, care poate fi un foarte bun punct de plecare catre alte locuri din insula, insa nu cea mai fericita alegere daca vrei o plaja aproape. 

Cele mai apropiate plaje de Lefkas le gasesti fie la Agios Ioannes, la 10 minute, fie la Nidri, la 30 de minute de Lefkada. Gasesti in toate ghidurile recomandari pentru Agios Ioannes, dar de fapt e doar o fasie de pamant, mai lina decat altele din Lefkada, dar la fel de plina de pietre. Nu m-a impresionat, insa am mancat acolo cei mai buni ardei cu branza. Iar in apropiere am gasit plaja Mily, unde bate vantul atat de tare incat nici nu mai simti caldura de afara. Aici e si paradisul amatorilor de sporturi pe apa, ceea ce te face sa crezi ca esti intr-o poveste cu zmee colorate. 

Nidri e locul perfect de stat sub copac, cu marea langa tine, e punctul de plecare pentru toate croazierele de pe insula si tot aici gasesti o cascada racoritoare, la 30-40 de minute de mers pe jos. In drum spre cascada e necesara o masa plina de carne la un restaurant grecesc autentic de pe traseu. Iar daca nu esti amator de carne, poti incerca o feta prajita cu miere care, oricat de ciudat ar suna, este absolut delicioasa.   

Cele mai spectaculoase plaje ale Lefkadei, Egremini si Porto Katsiki, isi merita blazoanele. Stancile rosiatice si apa albastra si involburata chiar fac o pereche minunata. Sunt insa si pline de turisti, mai ales Porto Katsiki. Egremini e mai putin aglomerata pentru ca, daca nu vrei sa cobori si sa urci 350 de trepte, nu poti ajunge pe ea decat cu vaporul. Asa ca, la Egremini ii gasesti pe cei mai putini, sportivi si curajosi, asta pana in momentul in care vasele de croaziere vin si descarca turistii precum cartofii pe plaja, pentru o baie grabita de o ora. Am luat si noi o astfel de croaziera si vezi toate locurile pe fuga. E mai frumos sa urci si sa cobori trepte si sa savurezi locuri pe indelete. 

Cea mai frumoasa plaja am gasit-o in Agios Nikitas - Mylos. La Mylos ajungi urcand si coborand vreme de vreo 30 de minute. Gasesti o plaja fara taverne, fara umbrele, cu pete de umbra doar sub stanci si cu valuri care te izbesc si fac spuma. Nu ai confort turistic, poti sta doar pe pietre si ar fi bine sa ai cel putin apa la tine, daca nu si umbrela. La drumul la intoarcere e musai sa te opresti la Poseidon, unde mananci foarte bine, de la musaka la legume facute intr-o sumedenie de feluri, toate foarte bune. De la Agios Nikitas ajungi destul de usor si la Kalamitzi, unde poti sa vezi combinatia de pini, stanci si ape de la inaltime, foarte frumoasa pe inserat. 

Daca mai adaugi la lista de mai sus o vizita in Vasiliki, cu taverne la tot pasul si case albe albastrui, plaja Gialos, unde am prins cea mai frumoasa priveliste de apus, si cateva orasele din interiorul insulei, ai parcurs Lefkada in lung si lat, lucru pe care poti sa-l faci intr-o zi-doua cu masina. Distantele nu sunt mari, dar sunt multe locuri in care e frumos sa poposesti, cel putin la o cafea sau la un iaurt inghetat-desertul meu preferat din Grecia. 

In interiorul insulei, la inaltime, gasesti orasele rasfirate, autentice, in care m-am simtit ca in verile petrecute la tara la bunici. Pana la Vafkeri drumul e intortocheat si frumos (urci cam pana la 1000 de metri). In Karia vezi greci stand la vorba si juncand table inainte sa se faca ora pranzului si mai gasesti tesaturi de tot felul. Oraselele de pe langa Karia, micute si tapate cu piatra, sunt numai bune de baut inca o cafea, nu mai stiu la ce numar am ajuns...

M-am cam indragostit de Lefkada, iar o data cu ea a inceput sa-mi placa Grecia. Mi s-a facut dor de ea si de zeii ei de pretutindeni, dar mai ales de niste ardei copti cu branza.