Nu exista tu, nu exista eu in lumea mea. Exista: ne stim
dintodeauna. Nu exista distanta, nu exista timp, chiar daca timpul trece. Nu exista
zambete ascunse, poate doar niste zambete cochete, aruncate prin locuri in care
tu vei veni dupa mine. Nu exista trecut, nici viitor- evident- pentru ca suntem
prea prosti sa stim ce sa facem cu el. Nu existi tu, este doar o imagine a ta,
inradacinata intr-un sertat al mintii mele, care, nu stiu de ce, mi-a acoperit
tot corpul. E un vesmant aspru al zilelor ce s-au scurs fara tine dar, dragul
meu, devine prea patentic, iar eu nu suport patetismul…
Mi-e pur si simplu dor de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu