Drumul catre rochia “perfecta”

Cateodata, miresele se decid ce rochie vor sa poarte abia dupa nunta...

Deci, daca aveti de gand sa treceti recent prin asta, s-ar putea sa va fie de ajutor o lista scurta pe care am facut-o, combinand mersul prin vreo doua magazine cu destul de multe ore petrecute pe website-uri.

Doua lucruri m-au ajutat sa-mi scurtez timpul si nervii: informatiile multe care se gasesc acum pe site-uri, miile de modele de rochii de pe Pinterest &Co, news feed-ul de pe Facebook, pe care poti sa il umpli cu multe informatii relevante daca dai like la paginile potrivite, precum si avalansa de designeri tineri care ne mai scapa de rochiile pline de volane si accesorii inutile, dar si de preturile mult prea piperate.Bineinteles, niciun lucru nu vine fara contraindicatii, mai ales in conditiile in care nu prea aveam idei despre ce vreau, dar compensam cu multele lucruri pe care stiam ca nu le vreau.

Nu-mi mai amintesc pe ce rochie am pus ochii prima cand a devenit cert ca trebuie sa imi caut una. Nu am avut niciodata imaginea rochiei perfecte. Cand nu surprindeam aceasta intamplare in viitorul apropiat imi placeau creatiile Vera Wang si glumeam ca nu ma marit pana cand nu voi avea o rochie semnata de ea. Nu verificasem preturile si, nefiind nici specialista in domeniu, le clasificasem de la sine ca fiind prea scumpe si, deci, si maritisul meu urma sa fie prea indepartat. Dupa ce lucrurile s-au aratat a fi altfel, dintr-un motiv sau altul, nu prea ma mai vedeam in rochiile umflate de la Vera, chiar daca pe podium-urile de moda sunt perfecte (apropo, cateva modele, probabil cele mai urate, se afla intr-un magazin multi brand din Cocor, poate si de acolo mi-a trecut iluzia).

Deci, Vera Wang n-a fost sa fie si nici nu prea se potriveste cu mine. Poate doar ma identificam eu prea mult cu modelele ei slabanoage si fara sani. Iar in afara de ea, am mai zarit niste rochii doar prin revistele de lifestyle, dar nu puteam sa le descriu, imi aminteam mai degraba ca nuntile aveau loc toamna, printre bostani si castraveti, iar ea avea o coronita de mere. Sau ca erau primavara si era plin de flori. Rochia se incadra perfect in peisaj, deci era perfecta, dar nu stiu cum era.

Cand e nunta ta, nu iti face nimeni decorul, nu iti arunca flori ca in pozele din reviste ca orica rahat sa arate bine plasat. Si nici nu iti aduce 20 de rochii perfecte din care sa iti alegi una. Asa ca misiunea e ceva mai dificila.

Am probat prima rochia la Agnes Toma, brand care ramane inca o optiune din punctul meu de vedere, desi personal nu prea mi se potriveste. Rochia era frumoasa, fiind si prima mi-a stat ceva timp gandul la ea, mai ales ca nu prea gaseam alte variante.Celelalte doua rochii, excluzand modelele oribile pe care m-a convins vanzatoarea sa le probez pe motiv ca mai simplu de atat nu se poate, au fost de la Rhea Costa, din prima colectie de rochii de mireasa - Bridalissima. Nu erau rele, dar una parea prea din doua bucati, materialul din partea de jos se cam electriza, iar sus avea o panza care parea cam ieftina. In plus, nici de model nu eram sigura. A doua mi-era cu vreo patru numere mai mari si mi-a fost greu sa imi dau seama cum e, altfel era simpla, pe corp, cu o singura maneca si usor evazata. Poate fi o optiune, depinde de stilul fiecaruia. Mama, care m-a vazut intr-o poza, mi-a zis ca e de pocaita si m-a convins. Mi se pare insa ca urmatoarele colectii sunt din ce in ce mai bune, deci daca ma intrebati pe mine, merita sa mergeti pana acolo.

Si inca un amanunt important. Dintre toate modele de prin magazine, modelele grecesti par cele mai la indemana atunci cand vrei o rochie de mireasa care sa nu epateze prin volum si zorzoane. In marea de rochii de prost gust, erau si pe lista mea scurta si lipsita de prea multe optiuni. Nu se potrivesc insa tuturor, iar multe dintre ele sunt accesorizate prost sau sunt facute din materiale sintetice.

Vizitele mele in magazine din mall s-au cam oprit aici. Adica a fost o singura oprire, in Cocor, unde e si Agnes Toma si unde gasesti si magazinul de rochii multi brand. In rest, am mai fost la ateliere si magazine exclusive, vreo 3-4.

Una dintre primele mele optiuni de rochii de mireasa era MLH si inca ar mai fi daca ar fi sa dau timpul inapoi. Am fost, am probat, rochiile chiar sunt superbe, mai frumoase decat in poze, iar materialele extrem de calitative. Avand in vedere alte uratenii la acelasi prêt, mai ales cand vine vorba de o rochie de mireasa, merita sa faci aceasta investitie. Problema a fost ca, de cand incepuse mie sa imi placa MLH pana in momentul in care m-am decis sa imi iau rochia, brandul a devenit din ce in ce mai cunoscut si, dupa cum ati vazut, rochiile se aseamana cam tare intre ele, cel putin in ceea ce priveste colectia de anul trecut, astfel ca diferenta dintre rochia mea de mireasa si rochia de seara pe care a purtat-o J. Lo sau nu mai stiu eu cine la un eveniment monden devenea cam mica. Daca adaugai alte accesorii la rochii, care in principal se rezumau la pietre pretioase, trebuia sa platesti in plus, considerabil, iar eu nu sunt o adepta a accesoriilor prea multe. Mi-au placut in schimb rochiile pe care le-am probat, desi cam toate imi erau mari si nu imi dadeam seama exact cum s-ar fi asezat. Imi place MLH in continuare, dar rochia de mireasa nu mi-am luat-o de acolo.

O mai descoperisem, tot pe vremea aia, pe Natalia Vasiliev, aleasa tot pe principiul simplitatii si al "criteriilor" pe care nu le indeplinea, mai degraba decat invers. Pozele de la ea de pe site sunt reusite si gasisem eu o rochie, simpla, cu un pic de dantela sus, care continua in jos mai pe langa corp, fara sa faca din mine un clopot. Am scris astfel multe mail-uri, rochia ba era, ba nu era la atelierul din Bucuresti, eu devenisem disperata ca nu mai ajung sa probez acea rochia banala, care in mintea mea ramasese singura optiune. Intr-un final am ajuns si la atelierul din Bucuresti, un apartament de pe la Eroilor, unde n-am avut ce sa fac, pentru ca nu imi mai placea nimic, asa ca m-am distrat proband pentru prima si ultima mea in viata rochii de printesa. Revenind, rochia pe care o vazusem eu pe Facebook nu era nicidecum atat de delicata precum parea, partea de sus nu avea dantela fina pe care mi-o imaginam eu si nici manicile pe care le vazusem (modelul fusese modificat), iar partea de jos nu era pe langa corp, ci era chiar de printesa (again, modelul fusese modificat). In fine, nu mi-a placut.

Parca in aceeasi zi, in disperare de cauza, am ajuns si la atelierul Veronicai Zaharia (Parlor), pe care o descoperisem tot pe Internet, cu cateva luni inainte, si parea un designer tanar si deschis la minte, nu prea celebra inca, deci ar fi putut sa faca treaba buna. Intre timp, Dana Rogoz s-a afisat la premiilo Gopo cu o rochie semnata de ea, deci partea cu nu prea celebru se spulberase. Cand am ajuns la ea la atelier, am gasit tocmai rochia pe care o purtase Dana si aproape m-am decis ca aceea va fi rochia mea de mireasa. A contribuit si faptul ca era marimea mea, ca era facuta din niste materiale superbe... Imi place stilul lejer al Veronicai si atentia la detalii, de aceea m-a si convins. Am mai probat doua rochii atunci, una de seara, alta de mireasa. Nu stiam exact ce vreau, deci mi-a fost greu sa ma hotarasc. Intr-un final, am facut o combinatie intre doua, care combinatie trebuia sa fie intr-un fel la inceput, dar a iesit in alt fel la sfarsit. Pe scurt, Veronica lucreaza minunat, dar dupa cum va puteti imagina nu veti fi cel mai important client al ei, iar daca va lipseste si timpul, cum mi-a lipsit mie, se poate ca ceea ce ati discutat initial sa sufere modificari, fara vreo rea intentie la mijloc. Eu am avut problema cu plisata versus closata. Eu mi-o imaginam closata, rochia a devenit plisata, iar din frica mea de a nu nu avea rochie de printesa mi-a luat ceva timp sa realizez ca varianta rezultata a fost, in cele din urma, cea mai buna. Alte mici detalii s-au rezolvat pe parcurs.

Mai sunt si alte variante care trebuie incercate. Un model de  rochie de mireasa de la PNK Casual (de unde mi-am ales rochia pentru cununia civila) poate fi varianata perfecta pentru o nunta relaxata, in aer liber. De asemenea, alti designeri mai  mult sau mai putin pe val (de la Diana Bobar la Ludmila Corlateanu) s-ar putea sa faca lucruri frumoase.

Dupa toata spovedania asta, merita sa va spun ca rochia mi-a placut, s-a potrivit cu decorul (mai ales cu cel de pe munte, la 0 grade), dar alte detalii le povestim, poate, altadataJ